Mic dicţionar de falsă română

Imediat după instalarea sa şi pentru a-şi demonstra totala obedienţă faţă de Moscova, regimul comunist a încercat să-i convingă pe români că vorbesc o limbă de origine slavă. Însă, indiferent cît de mari eforturi au depus propagandiştii culturali, eşecul acestei absurde iniţiative a fost complet. S-a izbutit, în schimb, de-a lungul deceniilor, ceva ce nu fusese planificat: şubrezirea limbii. Din moment ce a se exprima corect putea fi considerat, în contextul luptei de clasă, ca un semn de “origine nesănătoasă” sau ca o “atitudine dispreţuitoare”, era firesc ca discursurile agramate să sfîrşească prin a-şi lăsa amprenta în vorbirea de zi cu zi. Construcţii greşite şi expresii mîrlăneşti – unele folosite la început în bătaie de joc – s-au instalat cu drepturi depline în limbajul omului de pe stradă.

După 1990, presa a preluat din vorbirea străzii (sau chiar a maidanului) o serie de absurdităţi lingvistice, le-a răspîndit, le-a împămîntenit. În acelaşi timp, a apărut şi a luat proporţii impresionante un fenomen care, în esenţă, este simetric cu încercările eşuate ale comuniştilor de la începuturi: americanizarea limbii. Pentru a arăta că românii aparţin lumii occidentale (deci americane, în concepţia dîmboviţeană), că sînt moderni şi adaptabili, se recurge la importul masiv, necugetat, inutil de cuvinte şi expresii americane. Lor li se adaugă – mai rare, e drept, dar producînd un efect la fel de supărător – o serie de franţuzisme nedigerate.

Iată ce scria acum 150 de ani Edgar Quinet despre attudinea românilor faţă de limba lor: “Cum să ne mirăm că se îndîrjesc să o purifice de toate întinările străine, că pun în această activitate un fel de pasiune superstiţioasă, că fiecare cuvînt slav sau rus sau austriac respins le pare un semn de victorie, că fiecare cuvînt indigen regăsit în gura poporului are însemnătatea unei victorii?”

Nu e nevoie azi, desigur, din exces de purism, să inventăm cuvinte româneşti mînaţi numai de fobia neologismelor. Nimeni nu visează la revenirea absurdelor “nasuflete” sau “gîtlegău”! După cum nimeni nu are pretenţia inventării vreunui surogat local pentru a înlocui, de pildă, “marketing” sau “hot dog”. Dar ce nevoie avem să scriem “vertij” (exemplul e luat din titlul unui articol), cînd ne putem mulţumi cu indigenul “ameţeală”?

Achiziţiile lexicale îmbogăţesc, îndeobşte, limba. Ceea ce se întimplă, însă, în româneasca de azi nu e decît o pervertire neinsiprată.

Această rubrică îşi propune să consemneze şi să tălmăcească – în timp şi în dezordine – cît mai multe astfel de absurdităţi.

A LECTURA. Veche invenţie, menită să înlocuiască, nu se ştie de ce, firescul verb “a citi”.

A DA CU SUBSEMNATUL. Expresie mitocănească prin excelenţă, pe care întreaga presă şi multe personalităţi publice o folosesc pentru a spune că X a fost anchetat sau că a dat o declaraţie.

PROMOVABILITATE. Complicaţie lexicală desemnînd incorect “procentajul de admişi”.

A FI DEDICAT. Americanism, folosit greşit în sensul “a se preocupa de ceva”.

A INSCRIPŢIONA. Complicaţie inutilă a verbului “a înscrie”.

A APLICA. Americanism înlocuind verbul “a candida” şi creind astfel o confuzie cu sensul iniţial, românesc “a pune un lucru peste altul, făcînd să adere, să se fixeze”. Derivatul APLICAŢIE este folosit şi el greşit, în sensul de “candidatură”.

A IMPLEMENTA. Americanism înlocuind inutil verbul “a aplica”. De aici, IMPLEMENTARE în loc de “aplicare”. Confuzii evidente cu verbul de mai sus.

A PARTENARIA. Invenţie lingvistică menită să prescurteze expresia “a încheia un partenariat”.

LA MOMENTUL ÎN CARE. Construcţie greşită, folosită din ce în ce mai des, prin mimetism. Corect: “în momentul cînd”.

TREND. Americanism folosit în loc de “tendinţă”, cu o conotaţie de actualitate, modernitate.

TRAINING. Americanism folosit în loc de “pregătire” sau, mai des, “perfecţionare”.

IMPLEMENTARE. Americanism însemnînd “aplicare” (verb folosit greşit, tot prin mimetism american, în loc de “postulare”) sau “punere în practică”.

PICTORIAL. Americanism importat greşit şi modificat, însemnînd una sau mai multe fotografii destinate unei reviste. “A face un pictorial” = “a face o fotografie”.

DERULARE. Folosit în expresii ca “programul derulat”. Adaptare a unei formulări inventate de presa franceză (care se dedă şi ea, mai modest însă, la diverse acrobaţii lingvistice). Înseamnă “punere în practică”.

FACILITATE. Americanism folosit în loc de “construcţie”, “instalaţie”, “complex”. Exemplu: “facilitatea sportivă a fost dată în folosinţă”. Sensul e, prin urmare: “baza” sportivă sau “complexul” sportiv.

COMPLETUDINE. Invenţie absurdă. Înseamnă “complexitate”.

DEZVOLTATOR. Americanism tradus. Desemnează pe cel care construieşte, dezvoltă ceva.

VACANTARE (a unei funcţii). Invenţie vrînd să spună că o funcţie a devenit vacantă.

A SUSŢINE O DECLARAŢIE. Construcţie incorectă. Se spune “a face o declaraţie” sau (în faţa unei autorităţi) “a da o declaraţie”.

OBVIOS. Americanism preluat inutil, ca atare. Înseamnă “evident”.

A PERFORMA. Americanism folosit în sensul de “a acţiona”, “a îndeplini (o acţiune)” sau “a se manifesta (pe o scenă, etc.)”

SUSTENABIL. Americanism. Folosit în expresia “a fi sustenabil”. Înseamnă “a putea să se menţină”. De aici, sustenabilitate (= viabilitate).

A FI AMPRENTAT. Construcţie inventată, înlocuind banalul “a se lua amprentele”.

A JURIZA. Verb inventat. Înseamnă “a supune unui juriu” sau “a fi examinat de un juriu”.

A CONTORIZA. Verb inventat. Înseamnă “a instala un contor”. De aici “a fi contorizat”, adică “a avea contor”.

CALMITATE. Invenţie desemnînd o stare de calm. De aici “calmitatea vremii”.

CAPABILITATE. Invenţie însemnînd “posibilitate”.

INTRARE PE BURSĂ. Construcţie inexplicabilă înlocuind “intrare în bursă”.

A FACE VORBIRE. Mitocănism înlocuind inutil verbul “a vorbi”.

A SE FOCUSA. Americanism folosit în loc de “a se focaliza”, “a se concentra asupra…”

ACUZĂ. Oroare lexicală, adoptată de multă vreme în loc de “acuzaţie”. Inexplicabilă prescurtare “delatinizană”.

EXPERTIZĂ. Americanism nedigerat însemnînd “experienţă” sau “capacitate”.

Înapoi la pagina principală